La creme de la creme

    Ora cinci dimineata, de mai bine de sapte ore sunt cu ochii in calculator. Sunt spectator de atunci incoace si inca nu e gata. Incepand cu data de 3 august si pana azi noapte a avut loc The International - cel mai cunoscut turneu de DotA 2 din lume. Nu-l cunosti? Da-mi voie sa te educ.

    The International este un eveniment anual la care participa saisprezece din cele mai bune echipe de cinci oameni din lume. Acest turneu este organizat chiar de creatorii jocului, compania Valve iar anul acesta competitia a ajuns la al treilea an. Spre deosebire de alti ani, anul acesta premiile au fost puse la bataie chiar de gameri. In joc, creatorii au pus la dispozitie asa numitul Compedium, un artefact in-game care, pe langa faptul ca ofera un item rar garantat si experienta crescuta in fiecare joc pana la terminarea competitiei, reprezinta o contributie la premiul cel mare. Adica banii strasi din vanzarea de compendii reprezinta premiile turneului. Iar premiile totale au ajuns la aproape trei milioane de dolari, din care un milion si patru sute de mii de dolari au reprezentat premiul I, iar sase sute de mii de dolari pentru premiul doi.
   

 Azi noapte au avut loc mica si cea mare. Opt meciuri in total, aproximativ sapte ore. Sapte ore nedormite, dar sapte ore bine petrecute. Pentru ochiul neformat nu ar fi fost cine stie ce, dar am trait emotie adevarata azi-noapte. Si am fost si oarecum mandru, chiar daca nu am cine stie ce motiv sa fiu. In finala mica s-au disputat meciurile dintre Orange.ESports, echipa din Malaezia...




 ...si favoritii cam a Europei si Americii intregi, Natus Vincere sau NaVi, echipa in majoritate ucrainiana.

In finala mare i-am vazut pe castigatorii finalei mici, NaVi luptand impotriva echipei suedeze Alliance, o echipa relativ noua, cel putin comparativ cu NaVi.










    Dupa primele doua meciuri in care cele doua echipe si-au dovedit una alteia capacitatea de a surprinde cu dominanta totala au urmat trei meciuri intense, pline de drama si schimb de conducere. Intr-un final, cand lumina patrundea de ceva vreme pe geam, ultimul meci a fost castigat de Alliance, acestia insusindu-si titlul de campioana mondiala la DotA 2, pe langa premiul de un milion patru sute de mii de dolari si trofeul Aegis of the Immortal.

    Si acum ajungem la subiect, si anume ce importanta are asta?
    In primul rand se iveste discutia premiului. Trei milioande de dolari e o suma destul de mare de impartit unor pusti care se joaca un joc pe calculator. Sau cel putin asa pare, ca sunt doar niste copii care se joaca un joc. Pentru ca in lume exista dezbaterea daca ce fac ei se poate numi esport, sport electronic. Argumentul contra e cel ca pentru sport se face exercitiu fizic, sportul in sine este activitate fizica, dar in apararea lor au orele si zilele inlantuite in care doar asta fac. Se antreneaza frenetic, isi perfectioneaza in permanenta performanta individuala si pe cea in echipa. Au sponsor, au manager, au program riguros, au compromisuri pe care le fac pentru competitiile internationale. Iar banii pe care ii primesc pentru asta sunt comparabili cu cei primiti de jucatorii de tenis, fotbal sau poker. Mai e si chestiunea fanilor. Sunt gramezi si gramezi de copii care in momentul asta vorbesc despre cum a jucat Dendi cu Pudge in sferturile de finala, in timp ce incearca si ei aceleasi miscari in joc.
    In al doilea rand mai e si chestiunea relevantei jocului. DotA este doar un joc, la fel ca oricare alt joc. Sau oare este? Pentru necunoscatori e un joc intr-o multime de jocuri, dar adevarul e ca nu orice joc se joaca la nivel profesional. Doar o mana, un grup restrans de jocuri ajunge sa fie jucat la nivel international. Pentru a fi esport, un joc trebuie sa fie conceput anume sa fie jucat de mai multi jucatori, este foarte important sa fie echilibrat, astfel incat orice personaj si-ar alege cineva, sa aiba sanse egale de a castiga, indiferent de punctele tari sau slabiciunile personajului. Apoi, jocul trebuie sa aiba suport din partea dezvoltatorilor lui. Trebuie sa fie mereu modificat si echilibrat pentru o calitate a jocului mai buna si pentru o competitie cat mai echilibrata. In ultima faza, dar nu mai mica la nivel de importanta, jocul trebuie sa fie adictiv, trebuie sa placa atat de mult incat sa se vrea jucat ore si zile in sir. Ori multe dintre echipele ce joaca DotA nu joaca pentru bani. Pe NaVi i-am vazut aseara in primul meci din finala mare (meci de care atarna jumatate din sansa de a castiga mai mult de un milion jumatate de dolari) alegand eroi la amuzament. Au ales niste eroi doar de dragul de a se distra. Bineinteles ca au pierdut primul meci, dar l-au pierdut zambind.
    Pe o nota personala vreau sa zic ca am tinut cu Alliance. NaVi nu mi-au placut niciodata, decat capitanul lor, Puppey. Sunt ucrainieni si sunt rasist.

Update @ Vechi si nou

     Acum doua zile Microsoft a declarat ca isi va schimba politica cu privire la transmiterea jocurilor uzate de catre cumparatori. Contrar declaratiilor de la E3, Microsoft a spus ca jocurile vor fi transimibile la fel ca si pana acum, fara implicarea lor in vreun fel in acest proces. Mai mult decat atat, consola Xbox One nu va mai necesita o conexiune permanenta la internet, aceasta fiind necesara doar o data, la instalarea consolei de catre utilizatorul final.
     Dar ce inseamna asta? Inseamna in primul rand ca Microsoft are ochi si urechi pe care le foloseste. Asa ca imediat dupa ce au inceput sa apara pre-comenzile de console pe site-uri ca Amazon sau Bestbuy, Microsoft a observat diferenta enorma dintre comenzile de PS4 si Xbox One. Acest lucru, adaugat la reactia unanima de 'strambat fata' a internetului la politica anterioara a Microsoft i-a facut pe acestia sa-si reconsidere actiunile.
     Concluzie: Destul de multe lucruri si-au permis Sony si Microsoft in afara acordului lor de competitivitate, lucru de care beneficiaza posesorii de console. Iar in privinta viitoarelor scaderi de preturi la consolele din gerenatia curenta putem fi doar optimisti ca actiunile celor doua companii nu vor duce la mentinerea preturilor, lucru in defavoarea ... cel putin a mea.

Vechi si nou

     Chiar dinainte de inceperea anului curent lumea intreaga stia despre noile console de gaming ale gigantilor Microsoft si Sony. Din documente 'scurse' catre public stiam cu toti cam ce se va regasi in ambele. Se aflasera specificatiile tehnice,se aflasera chiar si cateva date despre controllerul uneia dintre ele, se stia ca cele mai importante companii ce produc jocuri pentru console detineau deja kiturile de dezvoltare pentru aceste platforme. Dar cam atat. Publicul aflase exact cat sa se aseze singur pe jar ca pe urma sa sara spre amuzamentul celor doua companii.
     Pentru ca, bineinteles, datele nu fusesera nicidecum sustrase. Se aflase exact cat cineva autorizase sa se afle si ce pare coincidenta este ca sunt cam aceleasi chestii despre ambele console. Aflasem atunci ca ambele au cam aceleasi capacitati in materie de procesare video si ca au procesoare aproape identice, se auzeau zvonuri ca ambele vor aparea 'on holiday 2013' adica de sarbatori. Numele niciuneia dintre console nu se cunostea, nu se cunostea pretul  niciuneia dintre ele, nu se publicasera imagini cu niciuna dintre ele.
     Toate similaritatile astea ma fac sa ma  intreb daca exista posibilitatea ca cele doua companii sa aiba un fel de acord. Ceva care ar putea cuprinde rezultatele negocierilor despre gradul de competitivitate care urma sa existe. Un acord ce putea specifica, spre exemplu, cu ce vor tachina publicul pana la lansarile oficiale respective, sau cat de egale in performante vor fi consolele, sau cat vor costa.
    Pe data de 20 februarie a acestui an a avut loc conferinta de presa in care Sony a prezentat noua sa consola, PlayStation 4.

      Foarte multi jurnalisti si reporteri s-au batut atunci in piept zicand 'v-am zis eu ca asa o sa-i zica?'. Foarte bine pentru ei. La respectiva conferinta s-a prezentat arhitectura platformei, s-au prezentat cateva jocuri (s-a subliniat cum arata jocurile sustinute de capabilitatile consolei) si publicul a putut vedea noul controller. Toti au plecat dezamagiti de faptul ca nu se dezvaluise forma fizica a consolei, nu se precizase un pret si nu se cunostea data exacta a lansarii.
     Cu cateva saptamani in urma, anume pe 21 mai a avut loc conferinta dedicata noului Xbox, consola celor de la Microsoft.

     Microsoft au fost mai darnici; aratat publicului consola, au prezentat noul senzor Kinect si, bineinteles, au demonstrat capabilitatile Xbox One pe cateva jocuri. Noul Xbox este atat consola de gaming, dar si media center. Partea de media center este foarte subliniata si foarte persistenta. Cei de la Microsoft au vrut sa integreze TV-ul, internetul, gamingul si vizionarea de filme in consola lor.
     Totul a fost hi-tech, totul a fost glamour, totul a fost frumos pana la stirea fatala. Microsoft a decis ca Xbox One va functiona exclusiv cu conexiune la internet si ca jocurile uzate vor fi oarecum transmisibile. Ce inseamna astea? Pai inseamna ca cei ce locuiesc in zone cu conexiuni slabe de internet sau fara conexiune la internet nu se pot bucura de consola, dar vinzarea de jocuri uzate se face conform unui compendiu de reguli. In primul rand Microsoft a zis ca nu se baga in asta si lasa dezvoltatorii de jocuri sa decida daca jocurile lor sunt transmisibile. In al doilea rand jocurile nu se pot vinde decat unor anume retaileri, ceea ce implica o lista de retaileri autorizati si o inregistrare a lor la (Big Brother) Microsoft, iar in al treilea rand transmiterea sau vanzarea unui joc unei persoane se poate face decat daca acea persoana exista in lista de prieteni a posesorului de treizeci de zile si mai mult decat atat, jocul nu  se poate transmite decat o data. La noi in tara stirea asta nu e atat de importanta din vreo doua motive. In primul rand nu conteaza foarte mult ca nu iti poti vinde, de exemplu, DVD-ul cu Halo altcuiva pentru ca nu avem o piata de retail second hand foarte pregnanta, iar in al doilea rand jocurile pentru Xbox oricum nu se pot juca online, adica multiplayer pentru ca in Romania nu exista serviciul online pentru posesorii de Xbox, si anume Xbox Live. Din cauza acestui ultim motiv exista de fapt si primul. Cat de populare sa fie jocurile pentru Xbox din moment ce nu pot juca si cu altcineva?

     Zilele astea se desfasoara E3-ul, expozitia de tehnnologie si entertainment ridicata la gradul de Mecca de multi dintre ... noi. Conferintele Microsoft si Sony au avut deja loc si am avut parte de cateva surprize, unele mai mici (mai 'meh'), altele mai mari, altele pur si simplu lmao. Ambele companii au precizat preturile consolelor si datele lansarilor lor. Xbox One va costa $ 500 / 500 € / 430 ₤ in functie de zona. Playstation 4 va scoate din buzunarele doritorilor $ 400 / 400 € / 350 ₤, evident in functie de zona. Mai mult decat atat, Sony a anuntat ca Playstation 4 va functiona atat on cat si offline, dar mai ales ca jocurile vor fi transmisibile (imi imaginez fetele celor de la Microsoft vazand clipul asta). Adica in cadrul in care Microsoft impune atatea reguli si conditii pentru transmiterea de jocuri, Sony vine si face ce am specificat in linkul de mai sus.

     Nu stiu daca diferenta de pret a facut parte a intelegerii dintre cele doua companii, dar politica fata de transmiterea de jocuri uzate nu numai ca a fost un bitchslap peste figura celor de la Microsoft, dar a fost un bitchslap public. Poate pentru unii diferenta de pret dintre cele doua console se justifica in existenta Kinectului, adica in performantele lui (pentru ca intr-adevar poate), dar am o impresie ca acestia locuiesc exclusiv in zonele ce beneficiaza de Xbox Live.

     Pot trage cateva concluzii in urma faptelor mai sus expuse. In primul rand cele doua companii au viziuni foarte diferite asupra pietei de gaming.

     Sony isi construieste consola pentru a satisface nevoia primordiala a gamerilor de jocuri, adica nu simte nevoia de a include in PS4 decat miezul, decat partea de gaming. Faptul ca Sony a stabilit un pret considerabil mai mic pentru cam acelasi hardware nu face altceva decat sa incurajeze viitorii clienti sa opteze pentru PS4. In ultimul rand, dar cel mai important Sony isi fidelizeaza clientii prin faptul ca nu intinde mana si spre piata de jocuri uzate, incurajand cumpararea de jocuri noi in mod indirect. Cum adica 'cum'? Cand cumpar un joc nou fac practic o investitie si ma astept ca investitia mea sa fie cat mai profitabila. Ma bucur de joc, iar apoi as vrea sa am beneficiul de a-mi recupera din investitie dand jocul mai departe.

     Politica Microsoft implica alipirea clientilor sai de consola prin multitudinea de servicii pe care le ofera. Cumparand un Xbox One, clientii beneficiaza de gaming, de entertainment si de aerobic. Adica nu alegi Xbox One doar pentru jocuri. Il tii si pentru facilitatile oferite de Kinect si pentru functia de media center printre altele. Faptul ca jocurile pentru Xbox nu se pot transmite pur si simplu este suparator, dar oare este atat de suparator? In momentul in care vrei sa iti cumperi un joc, un anume joc ce ruleaza pe o oarecare platforma, vei plati niste bani pentru el. Viziunea Microsoft zice din moment ce dai un ban, ia jocul de la noi. Il ai nou, in folie, nu te mai obosesti cu atatea conditii si stii ca e doar al tau.

     O a doua concluzie pe care-o vad ca rezultat al unui acord prestabilit de Microsoft si Sony este un oarecare dezinteres aratat fata de evolutia gamingului pe consola. Adica din moment ce cele doua companii au convenit la o anume arhitectura pentru cele doua console, au convenit sa limiteze capabilitatile lor. Sa ne imaginam ca nu ar exista un acord sau o comunicare intre Sony si Microsoft. Si sa ne imaginam de dragul discutiei ca nu ar fi avut loc conferinte separate de dezvaluire ale celor doua console. Sa ne imaginam ca ambele companii ar fi venit la E3 anul asta cu consolele in premiera. Ar fi existat o posibilitate foarte reala ca unul dintre cei doi producatori sa plece foarte infrant. S-ar fi putut ca una dintre console sa fie mult mai capabila ca cealalta. Si sa fii compania care s-a prezentat cu consola inferioara ce ar fi insemnat? Ar fi insemnat ca mergi inapoi acasa cu coada intre picioare, sa incerci sa iti tai pierderile cu consola pe care ai mizat atat de mult si sa investi alte sume exorbitante in dezvoltarea, producerea si comercializarea unei alte console care sa tina pasul cu cea a rivalilor.

     Mi se pare destul de corect acordul facut de Sony si Microsoft, dar acordul lor e facut in detrimentul clientilor. De ce nu s-ar fi putut pune de acord pe o arhitectura mai performanta? Pentru ca componentele existente in cele doua console nu mai sunt de un an sau chiar doi de ultima generatie. Si cu siguranta exista argumentul ca cele doua companii s-au gandit si la pretul final al consolei. Si este un argument foarte bun, dar Sony ne-a aratat ca se poate si ieftin si bun. De exemplu n-ar fi putut Sony sa puna mai mult in PS4 pana la cei 500 $ ai Xbox One? Dupa cum ziceam, in detrimentul gamerilor.

     Ca si concluzie mai relevanta si mai imediata pot indica faptul ca odata cu intrarea in piata a noii generatii de console se asteapta o scadere in pretul generatiei curente. Este un lucru normal si benefic pentru foarte multi. Dar parerea mea este ca preturile nu vor scadea identic pentru cele doua console, respectiv Xbox 360 si Playstation 3. Si pentru a raspunde la intrebarea ce te face sa crezi asta? putem sa ne uitam la politicile celor doua companii si la trendul dezvoltatorilor de jocuri de a creea pentru ambele generatii. Exemplu concret: Need for Speed Rivals - jocul anuntat de cei de la Electronic Arts pentru data de 19 noiembrie 2013 va putea fi jucat pe Xbox One, Xbox 360, Playstation 3, Playstation 4 si PC. Considerand politica Sony ne putem imagina cursul vietii unui disc cu NFS Rivals: e cumparat nou pentru PS 3, e jucat, iar apoi e vandut altcuiva. Copia NFS Rivals pentru Xbox 360 da de politica stufoasa si batoasa a celor de la Microsoft pentru ca, pana la urma ce-i opreste pe dezvoltatori s-o aplice si la Xbox 360? Si asa putem deduce profitabilitatea de a detine una sau cealalta consola. Daca ai un PS3 te poti bucura de mai multe jocuri la un pret mai ieftin in timp ce pentru Xbox 360 trebuie sa platesti mereu acelasi pret pentru un anume joc. PS3-ul e mai profitabil, mai valoros si prin urmare exista motiv sa nu se reduca prea mult din pretul lui. Xbox-ul va vedea reduceri mai considerabile, cel putin asta e parerea mea.

     Asta ar fi un prim argument. Un al doilea este faptul ca nu exista serviciu online pentru Xbox. Nici pentru Playstation nu exista in Romania, dar se poate rezolva. Zece minute petrecute pe diverse forumuri ajuta la crearea unui cont. E incalcit, dar se poate. Inca un motiv de a avea un Playstation 3 si inca un motiv pentru retaileri sa-i mentina un pret mai ridicat decat cel al Xbox 360.

     Ca si concluzie a postarii, ca si motiv pentru ea este exact scaderea preturilor la consolele din generatia existenta. Pentru ca in momentul in care vor scadea preturile, voi iesi si eu la cumparat de console, iar pana atunci joc NFS Rivals pe traditionalul PC.

Manifest

     Mi-am propus ca acest blog sa contina stiri pe care le consider relevante din punctul meu de vedere. Voi incerca sa le interpretez, sa le comentez si poate sa le si dezbat.
     Deasemeni, aici vor aparea si review-urile mele la filme, seriale si jocuri. Nu sunt in niciun fel critic de asa ceva, doar imi salvez impresiile despre mai sus mentionatele materiale. Pentru posteritate daca asta ajuta mai mult.