Ora cinci dimineata, de mai bine de sapte ore sunt cu ochii in calculator. Sunt spectator de atunci incoace si inca nu e gata. Incepand cu data de 3 august si pana azi noapte a avut loc The International - cel mai cunoscut turneu de DotA 2 din lume. Nu-l cunosti? Da-mi voie sa te educ.
The International este un eveniment anual la care participa saisprezece din cele mai bune echipe de cinci oameni din lume. Acest turneu este organizat chiar de creatorii jocului, compania Valve iar anul acesta competitia a ajuns la al treilea an. Spre deosebire de alti ani, anul acesta premiile au fost puse la bataie chiar de gameri. In joc, creatorii au pus la dispozitie asa numitul Compedium, un artefact in-game care, pe langa faptul ca ofera un item rar garantat si experienta crescuta in fiecare joc pana la terminarea competitiei, reprezinta o contributie la premiul cel mare. Adica banii strasi din vanzarea de compendii reprezinta premiile turneului. Iar premiile totale au ajuns la aproape trei milioane de dolari, din care un milion si patru sute de mii de dolari au reprezentat premiul I, iar sase sute de mii de dolari pentru premiul doi.
Azi noapte au avut loc mica si cea mare. Opt meciuri in total, aproximativ sapte ore. Sapte ore nedormite, dar sapte ore bine petrecute. Pentru ochiul neformat nu ar fi fost cine stie ce, dar am trait emotie adevarata azi-noapte. Si am fost si oarecum mandru, chiar daca nu am cine stie ce motiv sa fiu. In finala mica s-au disputat meciurile dintre Orange.ESports, echipa din Malaezia...
...si favoritii cam a Europei si Americii intregi, Natus Vincere sau NaVi, echipa in majoritate ucrainiana.
In finala mare i-am vazut pe castigatorii finalei mici, NaVi luptand impotriva echipei suedeze Alliance, o echipa relativ noua, cel putin comparativ cu NaVi.
Dupa primele doua meciuri in care cele doua echipe si-au dovedit una alteia capacitatea de a surprinde cu dominanta totala au urmat trei meciuri intense, pline de drama si schimb de conducere. Intr-un final, cand lumina patrundea de ceva vreme pe geam, ultimul meci a fost castigat de Alliance, acestia insusindu-si titlul de campioana mondiala la DotA 2, pe langa premiul de un milion patru sute de mii de dolari si trofeul Aegis of the Immortal.
Si acum ajungem la subiect, si anume ce importanta are asta?
In primul rand se iveste discutia premiului. Trei milioande de dolari e o suma destul de mare de impartit unor pusti care se joaca un joc pe calculator. Sau cel putin asa pare, ca sunt doar niste copii care se joaca un joc. Pentru ca in lume exista dezbaterea daca ce fac ei se poate numi esport, sport electronic. Argumentul contra e cel ca pentru sport se face exercitiu fizic, sportul in sine este activitate fizica, dar in apararea lor au orele si zilele inlantuite in care doar asta fac. Se antreneaza frenetic, isi perfectioneaza in permanenta performanta individuala si pe cea in echipa. Au sponsor, au manager, au program riguros, au compromisuri pe care le fac pentru competitiile internationale. Iar banii pe care ii primesc pentru asta sunt comparabili cu cei primiti de jucatorii de tenis, fotbal sau poker. Mai e si chestiunea fanilor. Sunt gramezi si gramezi de copii care in momentul asta vorbesc despre cum a jucat Dendi cu Pudge in sferturile de finala, in timp ce incearca si ei aceleasi miscari in joc.
In al doilea rand mai e si chestiunea relevantei jocului. DotA este doar un joc, la fel ca oricare alt joc. Sau oare este? Pentru necunoscatori e un joc intr-o multime de jocuri, dar adevarul e ca nu orice joc se joaca la nivel profesional. Doar o mana, un grup restrans de jocuri ajunge sa fie jucat la nivel international. Pentru a fi esport, un joc trebuie sa fie conceput anume sa fie jucat de mai multi jucatori, este foarte important sa fie echilibrat, astfel incat orice personaj si-ar alege cineva, sa aiba sanse egale de a castiga, indiferent de punctele tari sau slabiciunile personajului. Apoi, jocul trebuie sa aiba suport din partea dezvoltatorilor lui. Trebuie sa fie mereu modificat si echilibrat pentru o calitate a jocului mai buna si pentru o competitie cat mai echilibrata. In ultima faza, dar nu mai mica la nivel de importanta, jocul trebuie sa fie adictiv, trebuie sa placa atat de mult incat sa se vrea jucat ore si zile in sir. Ori multe dintre echipele ce joaca DotA nu joaca pentru bani. Pe NaVi i-am vazut aseara in primul meci din finala mare (meci de care atarna jumatate din sansa de a castiga mai mult de un milion jumatate de dolari) alegand eroi la amuzament. Au ales niste eroi doar de dragul de a se distra. Bineinteles ca au pierdut primul meci, dar l-au pierdut zambind.
Pe o nota personala vreau sa zic ca am tinut cu Alliance. NaVi nu mi-au placut niciodata, decat capitanul lor, Puppey. Sunt ucrainieni si sunt rasist.